În timp ce unii trimit în spațiul public mesaje super optimiste despre cum și cât se face de trei ani încoace, noi alegem să purtăm un dialog cu oamenii, în mijlocul orașului. Pe străzi și în cartiere, unde lucrurile stau cu totul altfel decât pe facebook și prin ziare. După mai bine de trei săptămâni de întâlniri cu albaiulienii, ce pot să spun, în esență, este că oamenii știu ce s-a făcut, când și cât s-a făcut și, mai ales, de către cine. Înțeleg cum a renăscut un oraș, în vremea în care Alba Iulia a avut o administrație cu temele făcute iar banii europeni și ai lor s-au regăsit în proiecte începute și terminate la timp.
Din păcate, aceiași oameni, astăzi, sunt convinși că lucrurile s-au pus pe pauză. Au multe motive să fie dezamăgiți și îngrijorați pentru că așteptarea le-a devenit mai mare decât răbdarea. Ca să nu mai vorbim că situațiile care fac diferența pleacă de la lucrurile cele mai simple, de la probleme pentru a căror rezolvare nu trebuie să fii un expert pur-sânge, ci doar un gospodar atent și prezent.
Le mulțumesc tuturor celor pe care i-am întâlnit pentru sinceritatea, de multe ori, dureroasă și rușinoasă. N-ai cum să te simți altfel, ca om de administrație, când omul îți spune ce-l doare, iar tu știi că Alba Iulia de azi este departe, foarte departe, de cea de doar câțiva ani în urmă. Le mulțumesc și celor care, în discuțiile avute, n-au fost, neapărat, de acord cu noi. Pe toți, îi asigur că intrarea mea, alături de PNL, în această competiție electorală nu începe cu dați-mi o șansă. Pentru că eu nu cred în șanse și lucruri întâmplătoare. Cred în muncă, în lucrurile bine făcute și de durată, în ceea ce pot face o echipă și o administrație bine organizate, așa cum le-a avut Alba Iulia. Sunt singurele argumente care contează!
Din 2024, ne întoarcem la treabă.
