Prietenii imaginari din copilărie ar putea avea o conexiune neașteptată cu senzația de prezență resimțită de unii adulți. Un studiu recent indică faptul că ambele experiențe ar putea fi legate de modul în care creierul percepe corpul și spațiul înconjurător.
Cercetătorii au analizat amintirile a 185 de adulți de la Universitatea de Economie din Izmir, Turcia. Dintre aceștia, 45 și-au amintit că au avut prieteni imaginari în copilărie. Participanții au completat un chestionar despre frecvența senzației de prezență fără dovezi senzoriale clare.
Rezultatele au arătat că cei care au avut prieteni imaginari în copilărie au obținut un scor mediu de 25,51 puncte, comparativ cu 20,07 puncte pentru cei care nu au avut astfel de experiențe. Scorurile mai mari indicau o apariție mai frecventă a senzației de prezență.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, un tipar în amintirile participanților: prietenii imaginari erau plasați cel mai adesea în fața corpului sau în imediata apropiere a acestuia. Aproximativ două treimi dintre estimări plasau companionii imaginari la cel mult 70 de centimetri distanță, în spațiul peripersonal.
Experimente anterioare au arătat cum neconcordanțele dintre semnalele senzoriale pot determina creierul să interpreteze senzațiile produse de propriile acțiuni ca provenind de la altcineva. Studiul actual sugerează că mecanisme similare de percepție a corpului și a spațiului ar putea explica legătura dintre prietenii imaginari și senzația de prezență.
Cu toate acestea, rezultatele nu demonstrează că prietenii imaginari din copilărie provoacă senzația de prezență la vârsta adultă, ci doar că există o asociere între cele două experiențe.
Sursa: Sanatate
