Educative

100 de ani de la naşterea lui Felician Fărcaşiu, fiu al Sebeşului

Printre personalitățile evocate anul acesta la Sebeș, alături de Carl Filtsch (1830-2020-190 de ani de la naștere), Dorin Pavel (1900-2020-120 de ani de la naștere), Radu Stanca (1920-2020-100 de ani de la naștere), se numără și Felician Fărcașiu, cunoscut interpret de muzică populară și culegător de folclor, de la a cărui naștere s-au împlinit, luni 2 noiembrie, 100 de ani.

Născut la Sebeș, într-o veche familie românească, de la care a moștenit dragostea pentru tradițiile, obiceiurile și cântecele populare, Felician Fărcașiu a plecat pe drumul vieții animat de dorința de a-și depăși condiția și de a deveni „domn”. Și-a început formația intelectuală la școlile din Sebeș și Orăștie, continuată și desăvârșită în cadrul Academiei Teologice „Andreiene” din Sibiu (pe care a absolvit-o în anul 1943). Înzestrat cu o voce remarcabilă și beneficiind de o temeinică pregătire teologică, tânărul Felician Fărcașiu a primit taina preoției, dimpreună cu păstorirea credincioșilor care frecventau așa-numita Catedrală Ortodoxă din Deva.

La Deva, în plin regim comunist, Felician Fărcașiu a reușit să pună bazele unei veritabile mișcări artistice, în cadrul Clubului Sindicatelor din Deva. Astfel, a început drumul său spre afirmare și spre scena muzicii populare românești, drum încurajat și susținut de profesorul Harry Brauner (care, printre altele, în perioada 1944-1949, a deținut poziția de consilier al Societății Române de Radiodifuziune) și compozitorul Laurențiu Profeta (care, în perioada 1949-1953, a deținut poziția de director adjunct al Societății Române de Radiodifuziune, mai apoi, în perioada 1953-1955, 1959-1961, aceea de șef al Direcției de Muzică din cadrul Ministerului Culturii). Cu sprijinul celor doi, Felician Fărcașiu a reușit să imprime primele melodii (doine, cântece de joc și de petrecere).

Succesul primelor înregistrări și apariții publice, a fost însoțit de propunerile de colaborare cu orchestrele din Arad, Sibiu, Brașov, Deva, Baia Mare, Cluj, Timișoara și Caransebeș, de spectacole și turnee în țară și străinătate (alături de alți artiști ai vremii, a călătorit și a concertat în Polonia, Iugoslavia, Ucraina, Italia etc.). Au urmat, astfel, ani extrem de încărcați, de satisfacții și împliniri profesionale, de cucerire a scenei și a publicului.

Deși a imprimat doar șapte discuri, repertoriul său a cuprins peste 250 de piese, o parte consistentă a acestora fiind rezultatul cercetărilor întreprinse pe teren, în ținuturile locuite de momârlani (Țara Hațegului, respectiv Valea Jiului), o altă parte reprezentând creații proprii (aspect care ilustrează o altă latură a activității sale artistice).

Spirit tineresc, chiar ludic, a știut mereu să se înconjoare de tineri frumoși și talentați, care i-au urmat exemplul și pe care i-a promovat (lucru întâlnit, din păcate, din ce în ce mai rar în zilele noastre); dintre aceștia, îi amintim pe Dumitru Fărcaș, Maria Marcu, Elena Jurjescu, Mariana Drăghicescu, Sonia Vlaicovici și mulți alții.

S-a stins din viață în vara anului 1977, în plină forță creatoare, în timpul unui turneu organizat în țară de Ansamblul „Cindrelul-Junii” din Sibiu. S-a stins pe scenă, așa cum i-a plăcut să trăiască… pe scenă, alături de spectatorii care l-au iubit și apreciat pentru vocea și maniera sa unică de a se comporta în raport cu aceștia.

Astăzi, la ceas aniversar, suntem datori să-i evocăm personalitatea polivalentă, să nu-i uităm exemplul de dăruire și opera care l-au așezat în rândul „monștrilor sacri” ai muzicii populare românești.

sursa: facebook Mihai-Octavian Groza

COMENTEZI?