ANALIZĂ | România post-alegeri: Nicușor Dan, în fața celei mai dificile mize – formarea Guvernului. PSD, cheia jocului politic
Alegerile prezidențiale s-au încheiat, iar independentul Nicușor Dan a fost ales președinte al României cu un mandat puternic de schimbare și reformă. Dar entuziasmul victoriei este rapid înlocuit de o realitate politică complicată: România rămâne o țară a interimatelor, cu un guvern provizoriu și cu un Parlament dominat de raporturi fragile de forță. Resetarea scenei politice pare inevitabilă, iar una dintre cele mai urgente mize ale președintelui ales este formarea unui nou executiv.
La acest moment, România funcționează într-un sistem improvizat, cu un guvern interimar și o majoritate parlamentară lipsită de coeziune. Instituțiile esențiale, de la Guvern până la autoritățile locale, suferă de pe urma lipsei de legitimitate și direcție. În acest context, formarea unui guvern stabil devine o prioritate imediată.
Nicușor Dan a identificat rapid principala provocare: voturile din Parlament, în special cele ale Partidului Social Democrat (PSD), care deține cel mai mare grup parlamentar cu 122 de voturi. Orice formulă de guvernare viabilă va trebui să țină cont de poziționarea social-democraților.
Strategia lui Nicușor Dan: alianță pro-europeană și premier Ilie Bolojan
Președintele ales a anunțat că vizează o majoritate pro-europeană formată din PNL, USR, UDMR și reprezentanții minorităților naționale, cu Ilie Bolojan în postura de potențial premier. Dar această combinație nu adună suficiente voturi pentru a asigura o majoritate stabilă în Parlament. Așa că inevitabil, negocierile vor trebui să treacă prin PSD.
„Sunt lideri PSD care se apropie de direcția mea, dar alții au îndemnat oamenii să voteze împotriva mea,” a recunoscut Nicușor Dan, semnalând diviziunile interne din partidul cu cea mai mare pondere parlamentară.
Scenariile de guvernare: între compromis și vulnerabilitate
1. Guvern de largă uniune națională (PSD–PNL–USR–UDMR–Minorități)
Un astfel de guvern ar avea o majoritate solidă, dar ar presupune compromisuri grele. PSD, ca principal actor parlamentar, va dori să dicteze condițiile, inclusiv poate revendicarea funcției de prim-ministru.
2. Guvern minoritar susținut tacit de PSD
Această variantă presupune un executiv format din partide pro-europene, dar fără majoritate parlamentară, dependent de sprijinul punctual al PSD pentru a funcționa. Guvernul ar fi vulnerabil, iar PSD ar păstra o influență majoră fără a-și asuma costurile guvernării. Practic, social-democrații ar putea controla agenda politică din umbră.
Un astfel de scenariu ar lăsa guvernul la mâna celor 54 de voturi care îi lipsesc pentru o majoritate – voturi pe care doar PSD le poate furniza. Orice inițiativă importantă ar necesita negocieri dure, iar stabilitatea executivului ar fi permanent amenințată.
Cu 122 de voturi în Parlament, PSD devine cheia tuturor calculelor. Deși a pierdut alegerile prezidențiale, partidul se află într-o poziție de forță unică: poate influența atât direcția guvernării, cât și poziționarea noului președinte, fără a fi direct responsabil pentru deciziile impopulare care vor urma.
Pentru Nicușor Dan, victoria la prezidențiale a fost doar primul pas. Urmează o bătălie mult mai dificilă: transformarea unei promisiuni de schimbare într-o guvernare funcțională. Cu un Parlament fragmentat, partide ezitante și un PSD care deține controlul jocului, misiunea noului președinte devine un test de negociere politică, compromis și reziliență instituțională.
România a votat pentru o nouă direcție. Însă această direcție depinde acum de calculele unui sistem politic care rareori a fost dispus să cedeze puterea cu ușurință.
