În nr. 13/2023 al Buletinului Limes, o vizită în „Casa lui Venus de la Apulum”, cum a fost descoperită, despre importanța cercetărilor arheologice de aici și preocupările privind valorificarea vestigiilor din sectorul Domus I – Thermae ca parte componentă în cadrul clusterului Apulum, nominalizat în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Apulum reprezintă cel mai important sit de epocă romană propus pentru nominalizare în Lista Patrimoniului Mondial (LPM) în cadrul dosarului „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”. Clusterul nominalizat în LPM reunește mai multe părți componente care reflectă aspectele și dimensiunile militare, politice și civile ale anticului Apulum: castrul de legiune, palatul guvernatorilor romani (praetorium consularis) și câteva reședințe private dintre care cea mai importantă este Domus I.
Cercetarea arheologică preventivă din sectorul DOMUS I-THERMAE a fost efectuată în partea de sud-est a sitului Apulum, pe un teren în care s-a executat demolarea clădirilor Vinalcool SA (2009, 2019). Punctul cercetat este localizat la aprox. 150 m sud de vechile cercetări ale lui Adalbert Cserni, întreprinse în arealul care aparține palatului guvernatorilor Daciei și la aprox. 400 m sud-est de castrul legiunii a XIII-a Gemina. Ne aflăm într-o zonă importantă a sitului Apulum, în așezarea civilă a castrului, ridicată la rangul de municipium (Municipium Septimium Apulense) în timpul împăratului Septimius Severus (193-211 p.Chr.). A fost cercetată o suprafață vastă din situl roman descoperindu-se: o casă romană de tip domus, o parte din clădirea unor băi romane (thermae), un drum roman și un edificiu adosat acestuia. Descoperirile făcute în acest punct al sitului Apulum aduc informații importante privind organizarea urbanistică romană și locuirea în oraș în sec. II-III p.Chr.
Cea mai spectaculoasă clădire este casa romană de tip domus, reședința unei familii înstărite și influente din Apulum. Am denumit-o „Casa lui Venus”, deoarece proprietarii amenajaseră aici un loc de cult (lararium) în care fusese așezată o statuetă votivă din bronz reprezentând-o pe Venus, zeița frumuseții și a dragostei.
După excavarea și expunerea sitului, acesta a intrat într-un proces ireversibil de transformare, cu viteze variabile, în funcție de tipul materialelor de construcție utilizate, cauza primordială a degradării acestuia este expunerea în mod constant în mediul ambiant, contactul permanent și direct cu factorii climatici exteriori. De aceea este necesară o intervenție cât mai grabnică de salvare, conservare și punere în valoare a acestor vestigii din Apulum. Valorificarea in situ a monumentelor de epocă romană prin conservare, restaurare și integrare este o direcție care trebuie asumată și urmată de către toți cei implicați în cercetarea și administrarea patrimoniului cultural național.
Muzeul Național al Unirii Alba Iulia – comunicat
Citește și:
