Pe 18 noiembrie 2026, România marchează 152 de ani de la aderarea la Convenția de la Geneva, un moment crucial în istoria umanitară a țării. Această aderare a fost un pas important în protejarea victimelor conflictelor armate, promovând principii precum respectarea vieții și neutralitatea personalului medical.
Convenția de la Geneva, semnată inițial pe 22 august 1864, a stabilit reguli esențiale pentru protejarea militarilor răniți și bolnavi. România a aderat la acest document pe 18 noiembrie 1874, alăturându-se unui efort internațional de limitare a suferinței provocate de război.
La 4 iulie 1876, Societatea Crucea Roșie din România a fost înființată la București, cu contribuția unor personalități precum Nicolae Crețulescu și Carol Davila. Prințul Dimitrie Ghica a fost primul președinte al organizației, care a început rapid să desfășoare misiuni umanitare.
Prima misiune a Crucii Roșii Române a avut loc pe 20 iulie 1876, în contextul războiului sârbo-turc. În timpul Războiului de Independență din 1877-1878, organizația a fost activă în îngrijirea răniților și a continuat să contribuie în momente dificile ale istoriei, inclusiv în Primul Război Mondial.
Activitatea Crucii Roșii Române a evoluat constant, incluzând intervenții în situații de criză și promovarea voluntariatului. În 1919, organizația a aderat la Liga Societăților de Cruce Roșie, care a devenit ulterior Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie.
Sursa: Ziarul



















