O echipă de cercetători de la Universitatea Texas A&M, coordonată de profesorul Peter Rentzepis, a realizat un studiu care ar putea explica de ce ADN-ul folosește timina în loc de uracil, în ciuda vulnerabilității sale la radiațiile ultraviolete. Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, sugerează că timina ar putea facilita formarea unor produse de fotodeteriorare mai ușor de inversat.
Cercetătorii Keyvan Khosh Abady și Negar Karpourazar au utilizat metode de spectroscopie pentru a analiza comportamentul timinei și al uracilului sub expunere la radiații UV. Rezultatele au indicat că timina ar putea direcționa deteriorarea către forme potențial mai reversibile, oferind un avantaj evolutiv.
Potrivit lui Keyvan Khosh Abady, moleculele genetice timpurii ar fi putut supraviețui radiațiilor solare intense nu prin evitarea deteriorării, ci prin controlul și facilitarea autoreparării. Aceasta ar putea explica de ce ADN-ul conține timină, spre deosebire de ARN, care folosește uracil.
De asemenea, utilizarea timinei în ADN facilitează identificarea erorilor, deoarece uracilul apărut accidental poate fi recunoscut și reparat de mecanismele celulare. Studiul sugerează că răspunsul la radiațiile ultraviolete ar putea fi un factor important în evoluția acestor molecule genetice.
Sursa: Sanatate
