Astăzi, 22 februarie 2026, se împlinesc 781 de ani de la prima atestare a Sebeșului, localitatea fiind menționată în 1245, cu numele Malembach, într-un document emis de papa Inocentiu al IV-lea (1243-1254), la câțiva ani după invazia tătară din 1241.
Cu toate că atestarea datează din 1245, așezarea exista din veacul anterior, tradiția orală locală indicând anul 1150, ca moment al fondării sale.
După depășirea efectelor invaziei mongole, Sebeșul a cunoscut o dezvoltare economică remarcabilă, mai ales în primele decenii ale secolului al XIV-lea.
Poziționarea la intersecția unor importante rute comerciale a favorizat această evoluție, confirmată documentar în 1341, când localitatea a fost menționată ca „civitas Sebus”, adică având statut de oraș.
Dezvoltarea a fost susținută și de privilegiile dobândite: dreptul de a organiza târguri, de judecată, de a-și alege conducerea și de a folosi sigiliu propriu.
Odată cu acest din urmă privilegiu a fost adoptată și stema orașului. În cazul orașului Sebeș, elementul central al tuturor reprezentărilor heraldice cunoscute este leul, simbol al puterii, vigilenței și generozității.
Acesta este înfățișat din profil, ridicat pe picioarele din spate (rampant), purtând coroană și având ghearele și limba evidențiate (înarmat și limbat). O trăsătură distinctivă o reprezintă cele două cozi ondulate, cu vârfuri stufoase.
Leul este redat pe un scut triunghiular cu colțurile rotunjite, a cărui formă a variat ușor de-a lungul timpului, în funcție de particularitățile stilistice ale fiecărei perioade.
Cele mai vechi reprezentări ale stemei Sebeșului datează din prima jumătate a secolului al XIV-lea (1303 și 1345), fiind cunoscute de pe sigilii.
Dintre cele amplasate în locuri vizibile, în arealul localității, s-au conservat doar patru exemplare, realizate între începutul veacului al XVI-lea și primii ani ai secolului al XX-lea: una pictată pe lemn, două sculptate în piatră și una turnată în ciment.
Cea mai veche dintre acestea se află pe retablul bisericii evanghelice și datează din anii 1524-1526.
Face parte dintr-o consolă decorativă din lemn amplasată în partea inferioară a altarului poliptic. Leul purpuriu, încoronat, înarmat și limbat, cu două cozi stufoase, este reprezentat pe un scut auriu.
Altarul a fost realizat, cel mai probabil, din fondurile orașului și este atribuit lui Gabriel, sculptor și pictor din Bistrița.
O a doua reprezentare, datând din anul 1716, este sculptată în piatră și se află pe fațada estică a Casei Clopotarului, clădire din ansamblul bisericii evanghelice.
Inițial capelă medievală, ulterior transformată în turn de fortificație și apoi în sediu al Magistratului orașului, edificiul păstrează stema amplasată în partea superioară a fațadei.
Leul încoronat, rampant, este redat pe un scut încadrat de lambrechini și o panglică inscripționată cu anul 1716
.O altă stemă, datând din 1765, provine de pe fațada vechiului sediu al Magistratului și se păstrează astăzi la muzeul din Sebeș.
Leul este reprezentat pe un scut cu forme baroce, deasupra căruia se află o coroană ce atestă statutul de oraș liber regesc.
Această piesă are o valoare documentară deosebită, fiind însoțită de o inscripție referitoare la lucrările de renovare a clădirii, afectate anterior de cucerirea și incendierea orașului de către turci în 1661.
În patrimoniul muzeului se păstrează și o stemă datând din primele decenii ale secolului al XX-lea, provenită de pe fațada actualei Primării (1909). Realizată din ciment turnat, aceasta prezintă leul pe un scut alb, cu unele diferențe față de reprezentările anterioare: nu este înarmat, are o coamă bogată, iar cozile sunt încolăcite.
Dintre toate exemplarele păstrate, stemele din 1716 și 1765 se remarcă și prin importanța lor documentară, deoarece sunt însoțite și de inscripții, una făcând referiri la simbolistica leului, iar cealaltă la lucrările de reparații la vechiul sediu al Magistratului orașului.
