Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba vor organiza joi, 27 noiembrie 2025, o serie de manifestări culturale dedicate aniversării a 140 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai importanți prozatori români, Liviu Rebreanu.
Activitatea face parte din proiectul 4.2 Monumentele literaturii române, un proiect cultural destinat promovării operelor și scriitorilor români care se regăsesc pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia.
Activitățile ce vor marca aniversarea a 140 de ani de la nașterea prozatorului Liviu Rebreanu se vor desfășura după următorul program:
8:00 – 18:00 – vizitarea expoziției de carte intitulată „Liviu Rebreanu în colecțiile Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba;
11:30 Liviu Rebreanu – recomandare de carte (online);
12:00 Liviu Rebreanu – medalion literar (online)
13:00 Moment omagial la bustul prozatorului de pe Aleea Scriitorilor, unde se vor depune flori, vor fi lecturate pasaje din romane iar bibliografa Ana-Maria Pienar, responsabila de proiect, va prezenta un medalion bibliografic.
Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai soției sale Ludovica.
A urmat două clase la Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud, după care s-a transferat la Școala de băieți din Bistrița, unde a urmat încă trei clase. În 1900 este la Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron, iar din 1903 până în 1906 a urmat Academia Militară „Ludoviceum” din Budapesta.
La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula, în sud-estul Ungariei. Aici, pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice.
La Budapesta și Gyula a scris și transcris cinci povestiri, în limba maghiară, din ciclul „Scara măgarilor” (volum nepublicat). La 1 noiembrie 1909 a debutat în presa românească, la Sibiu, în revista „Luceafărul” condusă de Octavian Goga și O. Tăslăuanu.
Aici i-a apărut povestirea Codrea (Glasul inimii).
În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele Ofilire (15 decembrie 1908), Răfuială (28 ianuarie 1909) și Nevasta (16 iunie 1911). Dintre operele sale mai amintim: nuvelele Proștii (1910), Catastrofa (1921), Norocul (1921), Cuibul visurilor (1927), Cântecul lebedei (1927), Ițic Ștrul, dezertor (1932); romanele: Ion (1920), Crăișorul (1929), Răscoala (1932), Gorila (1938), Pădurea spânzuraților (1922), Adam și Eva (1925), Ciuleandra (1927), Jar (1934), Amândoi (1940); teatru: Cadrilul (1919), Plicul (1923), Apostolii (1926) etc.
Foarte interesant este și jurnalul său tipărit în anul 1984, în două volume.
La 4 aprilie 1944 fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul. La 7 iulie Rebreanu scria în Jurnal: „Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.
” La 1 septembrie 1944, la Valea Mare, a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. Peste câteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.
