Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadocia, regiune a Imperiului Roman (astăzi în turcia), într-o familie creștină de origine greacă, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian.
Înrolat în armata romană și parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.
În tradiția populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării este denumit astfel.
Imaginea Sf. Gheorghe ucigând balaurul este prezentă și pe steagul Moldovei medievale trimis de Ștefan cel Mare la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos.
Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române.
În județul Alba cei mai cunoscuți purtători ai acestui nume sunt: Gheorghe Valentin Rotar (primarul Blajului), Gheorghe Damian (primarul de Ciugud), Călin Gheroghe Matieș (senator) și Mircea Gheorghe Hava (fost baron pedelist, actualmente europarlamentar).
Astăzi le zicem „La Mulți Ani!” celor care poartă numele Gheorghe, George, Ghiță, Georgeta, Georgiana, Geta, Gheorghiță, Gelu, Georgel, Ghiorghe, Gică, Gina, Gianina, Gherghina, Georgia, Giorgiana!
Foto: Sfântul Gheorghe, icoană de sec. XIX, realizată de Simeon Poenariu din Laz, județul Alba
Citește și:
