La data de 2 decembrie 1918, în Sala Tribunalului din Alba Iulia a avut loc o ședință a Marelui Sfat Național în care s-a decis componența delegației care urmau să prezinte regelui Ferdinand şi guvernului României hotărârile Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din data de 1 decembrie 1918.
Tot în această zi de 2 decembrie 1918 în cadrul Marelui Sfat Național s-a luat decizia înființării Consiliului Dirigent, organism politic provizoriu, cu atribuții legislative, executive și administrative ce trebuiau aplicate tot teritoriul Transilvaniei, până la integrarea deplină a acesteia în Regatul României.
În acest Consiliu Dirigent au fost aleși 15 membri, după cum urmează: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ștefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Hațieganu, Ion Flueraș, Victor Bonțescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga și Valeriu Braniște, membrii care au depus, în aceiași zi de 2 decembrie 1918, jurământul de credință în prezența episcopului de Arad, Ioan Ignatie.
Tot în aceiași zi, la orele 17, a avut loc și prima ședință a Consiliului Dirigent, ședință în care s-a stabilit împărțirea acestui organism în 12 compartimente, numite resorturi, ai căror titulari se numeau șefi de resort.
De asemenea s-a ales președintele Consiliului Dirigent în persoana lui Iuliu Maniu și patru vicepreședinți: respectiv Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod, Ștefan Cicio-Pop și Aurel Vlad.
Tot în această ședință s-au stabilit șefii de resorturi, după cum urmează:
Resortul de Interne – Iuliu Maniu, Resortul Cultelor și Instrucțiunii Publice, – Vasile Goldiș, Resortul Armatei și Siguranței Publice – Ștefan Cicio-Pop, Resortul de Externe – Alexandru Vaida-Voevod, Resortul Organizării și Pregătirii Constituantei – Ioan Suciu, Resortul de Justiție – Aurel Lazăr, Resortul de Codificare – Emil Hațieganu, Resortul de Finanțe – Aurel Vlad, Resortul de Agricultură și Comerț – Victor Bontescu, Resortul de Comunicații, Lucrări Publice, Poștă și Telegraf – Romul Boilă, Resortul Social și Sănătate – Ion Flueraș, iar Resortul de Industrie – Iosif Jumanca.
Tot acum s-a hotărât ca Octavian Goga, Vasile Lucaciu și Valeriu Braniște, chiar dacă erau membri ai consiliului, să nu conducă vreun resort, ci să primească sarcini în funcție de problemele care se vor ivi pe parcurs.
Pe durata funcționării Consiliului, durată cuprinsă între 2 decembrie 1918 și 10 aprilie 1920, Consiliului Dirigent a ținut 256 ședințe, în care au fost discutate și rezolvate un număr de 3.234 de probleme înscrise la ordinea de zi.
Consiliul Dirigent a procedat pe 25 ianuarie 1919 la reorganizarea administrativă a teritoriilor intracarpatice unite cu România, împărţindu-le în 23 de judeţe. Consiliul Dirigent a numit prefecţi în toate aceste 23 de judeţe, precum şi încă trei prefecţi pe lângă primarii oraşelor Arad, Cluj şi Sibiu.
Activitatea Consiliului Dirigent a fost sistată prin Decretul-Lege nr. 1462, semnat de regele Ferdinand la 2 aprilie și dat publicității la 4 aprilie 1920.
Ultima ședință a Consiliului Dirigent a avut în data de 10 aprilie 1920, după aceasta locul Consiliului fiind luat de Comisia Centrală de Unificare, aflată în subordinea guvernului, comisie ce va avea atribuții diferite față de cele ale Consiliului Dirigent.
