103 ani de la nașterea lui Radu Stanca

- Culture - martie 5, 2023
Distribuie

Radu Stanca s-a născut la 5 martie 1920 la Sebeş, județul Alba, în casa de pe str. Sicolorum nr. 53, devenită astăzi localul școlii gimnaziale nr. 3.

Radu Stanca a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942.

În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universităţii „Regele Ferdinand” din Cluj s-a refugiat la Sibiu, unde a luat fiinţă Cercul literar de la Sibiu, avându-i printre colaboratorii săi și pe tânărul Radu Stanca.

Cercul a încercat sa salveze tradiţia literaturii române, dar a fost lichidat după instaurarea regimului comunist. Membrii lui au fost denumiţi ulterior de criticii şi istoricii literari membrii „generaţiei pierdute”.

Rând pe rând, Radu Stanca a fost asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică al teatrului, redactor la câteva reviste literare.

Radu Stanca a fost actor şi regizor la Teatrul din Sibiu și pentru scurt timp regizor la Teatrul Național Cluj.

Radu Stanca a făcut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ştefan Augustin Doinaş, Eugen Todoran, Ion Negoiţescu, Cornel Regman, Nicolae Balotă şi alţii.

A debutat în 1943 cu eseul critic „Problema cititului”.

Opere publicate: Dona Juana, Ştefan Braborescu, Versuri, Teatru, Acvariu, Poezii, Roman epistolar, Versuri.
Opere după 1989: Doti (2001), Turnul Babel (2002).

Volumul „Versuri”, apărut în anul 1980 la editura Dacia, cuprinde 280 de poezii, cele mai importante semnate de Radu Stanca.

A debutat în teatru cu comedia tragică „Dona Juana”, pentru care a primit premiul Sburătorul pe anul 1947.

Patru piese de teatru publicate au apărut într-un volum publicat la editura Paralela 45, intitulat „Turnul Babel”: „Turnul Babel” (tragedie), „Drumul magilor” (vifleem tragic), „Povestea dulgherului şi a frumoasei soţii” (legendă dramatică), „Greva femeilor” (comedie).

Teatrul Naţional din Sibiu poartă numele lui Radu Stanca.

La 26 decembrie 1962 Radu Stanca s-a stins la clinica de boli pulmonare din Cluj. Avea doar 42 de ani.

Sunt cel mai frumos din orașul acesta (de Radu Stanca)

Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.

Născut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiardă genunea,
De mine vorbește-n oraș toata lumea,
De mine se teme în taină tot burgul.
Sunt Prințul penumbrelor, eu sunt amurgul…

Nu-i chip să mă scap de priviri pătimașe,
Prin părul meu vânăt, subțiri trec ca ața,
Și toți mă întreabă: sunt moartea, sunt viața?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pașe?
Și nu-i chip să scap nici pe străzi marginașe…

Panglici, cordeluțe, nimicuri m-acopăr,
Cand calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu
Și-ntregul picior când pășesc îl descopăr,
Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr…

Celălalt ochi (cel galben) îl las să s-amuze
Privind cum se țin toți ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ați ști cât vă șade de bine
Sărind, țopăind după negrele-mi buze.
Celălalt ochi s-amuză și-l las să s-amuze

C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea,
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte
Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajută zveltețea
Și-un drog scos din sânge de scroafă, noblețea.

Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt în corset sub cămașe,
Fumez numai pipe de opiu uriașe,
Pe brațul meu drept tatuat-am un taur
Și fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisică rânjește
Și nu știu de ce, când plimbarea-mi priește,
Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite,
Din mine ies limbi și năpârci otrăvite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,
Și însăși natura atotștiutoare
Ea însăși nu știe ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn rătăcit printre case,
Un turn de pe care cad pietre prețioase?

Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.

Service camioane
Comments are closed.