Filiala Alba a Asociaţiei Militarilor Veterani şi Veteranilor cu Dizabilităţi „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir”a a fost reprezentată la cel mai înalt nivel, prin preşedintele Daniel Ioan Albu, la sărbătorirea veteranului Emil Drăgan cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani.
„Prin mesajele prezentate, drapelul tricolor, tortul şi buchetele de flori în culorile roșu, galben şi albastru care i-au fost înmânate, cei prezenți au dorit să-şi arate mulţumirea și dovada de aleasă preţuire pentru sărbătorit. Un mesaj de recunoștință a fost transmis printr-o scrisoare și de ministrul Apărării Naționale, domnul Nicolae Ionel Ciucă”, a explicat Daniel Ioan Albu.
Emil Drăgan, fiul morarului Aurel Drăgan, s-a născut la data de 10 noiembrie 1920 în localitatea Galda de Jos. La nici 23 de ani se află pe frontul de apus, luptând pentru eliberarea Ardealului. Era înregimentat ca ofițer de artilerie in cadrul Batalionului 21 V.M. “Leonard Mociulschi”. Ajuns în Ungaria, cade prizonier la nemti, fiind închis în lagărele de la Kaisersteibruk si Oranienburg. Despre acele vremuri Emil Drăgan își amintește cu tristețe; „Eram prea mici in fata inamicului, nepregătiți pentru o astfel de experienţă”.
După terminarea războiului şi întoarcerea acasă, pentru eroul nostru începe o nouă luptă, de această dată cu regimul comunist. Deoarece familia Drăgan refuză să renunţe la principiile care o clăuzeau, fiind considerată o familie de chiaburi, asupra membrilor săi se abate prigoana comunistă. Astfel, Emil Drăgan este arestat în anul 1949, alături de fratele său, Liviu. Următorii cinci ani îi petrece în închisorile de la Constanța, Aiud si Gherla, o perioadă cumplită, care l-a marcat profund. Acolo, spune Emil Drăgan, „oamenii au plâns până n-au mai avut lacrimi. Să plângi, domnule și să nu-ți mai curgă lacrimile, că nu le mai aveai! Ochii erau seci!”. Un alt frate căzuse pe front, iar tatăl lor a fost închis și el de comuniști, timp de 12 luni, la vârsta de 70 de ani.
În martie 1954, la vârsta de 34 de ani, Emil Drăgan ieșea din închisoare, purtând acel stigmat nedrept de „deținut politic”. Din cauza acestui fapt regimul de tristă amintire nu i-a permis sa lucreze decât la C.A.P-ul din localitatea sa natală, deși aspirațile și capacitățile sale profesionale erau net superioare.
Şi în privinta vieţii personale, a dovedit o remarcabilă tărie, hotărând să nu se căsătorească, pentru ca ura si răzbunarea sistemului să nu se răsfrângă asupra persoanelor dragi şi apropiate.
“Nu cred că poate fi ceva mai emoționant și înălțător decât să vezi cum o persoană cu o asemenea poveste de viaţă în momentul în care a primit drapelul tricolor l-a sărutat cu evlavie, iar cu vocea tremurândă de emoţie, dar hotărâtă, a spus: „SĂ TRĂIASCĂ ARMATA ROMÂNĂ!”
Mulţumim domnule col.(rtg) Emil Drăgan pentru această minunată zi, adevărată pagină de istorie, pe care am petrecut-o alături de dumneavoastră!”, a transmis Daniel Ioan Albu, preşedintele filiala Alba a Asociaţiei Militarilor Veterani şi Veteranilor cu Dizabilităţi „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir”.
